-
Mi-am dorit să reprezint cele patru anotimpuri în această lucrare. Am vrut ca anotimpurile mele să poarte podoabe de cap din portul popular românesc. Primăvara poartă o "murună" după portul popular din Cizer, judetul Sălaj. Vara poartă o podoabă de mireasă din satul Mândra din Făgăraș. Toamna poartă o podoabă de de mireasă din judetul Arad, iar Iarna, dupa portul tradițional de nuntă din Satu Mare.
-
Cei trei crai ai noptii Legenda romaneasca spune că sunt trei crai, trei frați, care stăpînesc timpul nopții. Ei au puterea să lungească timpul ei sau să îl scurteze, după plac. Murgilă, Miază-Noapte si Zorilă sunt cei trei crai. Alearga unul în urma celuilalt, dar nu se întâlnesc niciodată și nici nu se opresc din drum.
-
Lucrarea este inspirata de legenda Ielelor, spirite ale aerului. Se spune că locuiesc în văzduh și prin păduri, au puteri magice și pot zbura. Pot fi intâlnite noaptea prin locuri puțin umblate, cântă foarte frumos și dansează ademenindu-i pe muritori.
-
Fata pădurii este un mit care apare în multe locuri în România. Oamenii spun că o întîlnesc unii călători, la ceas de noapte, în pădure. Este frumoasă și te poate face să îți pierzi mințile, să o urmezi. Unii oameni s-au întors după multă vreme acasă, povestind că au fost ținuți captivi de Fata Pădurii. Lucrarea nu este disponibilă.
-
Legenda Fata Pădurii este una dintre preferatele mele și de aceea am facut mai multe versiuni. Aici ea este însoțită de două brehne. Brehnele sunt ființe de legendă, care apar la fel ca ea in pădure, la ceas de noapte. Sunt ființe ciudate care îmbină părți din animale diferite.
-
În lucrare apare Fata Pădurii și două brehne, ființe magice compuse din părți din mai multe animale. La fel ca ea, brehnele apar în fața celor care rătăcesc noaptea în pădure. Tehnica: acrilice pe pânză. Dimensiuni 40 cm X 60 cm
-
Lucrările din perioada asta se leagă între ele prin ideea de speranță. Deși am început seria numită așa anul trecut , ea continuă sub altă formă și anul acesta. În ultima vreme am întâlnit mulți oameni atinși de suferința acestei perioade, de pandemie , în mai multe feluri. Oamenii țin in ei suferinta și merg mai departe cu greu. Licorna sau inorogul a fost din cele mai vechi timpuri un simbol al purității. Am aflat de curând că în heraldică, inorogul era asociat cu luna, în timp ce soarele era reprezentat prin leu. Creatura aceasta este atât de blânda încât nu calcă pe alte creaturi vii atunci când pășește. Se spune că se face văzută mai ales în perioadele de pace si prosperitate. Așadar asociez și eu unicornul meu cu idea de speranță și alinare.
-
Întotdeauna am fost fascinată de harpii. În Odiseea harpiile, fiind niște spirite ale vântului, furau oamenii, ridicându-i în zbor. În alte scrieri erau considerate niște reprezentante ale "lumii de dincolo". În primele scrieri în care sunt menționate nu aveau caracteristicile negative pe care le-au căpătat mai târziu. Se povestește că toate cântau minunat , iar cântecul lor inducea o stare de transă celor care îl auzeau.
-
Legenda spune că Sorbul, fiinta mitologică, trăiește în mări și în lacuri. Când soarbe apele lacurilor, ridică în ceruri şi broaştele, pe care le aduce apoi la pământ, odată cu ploaia. Lumea spune că arată ca un peşte uriaş, dar de fapt, nimeni nu l-a văzut vreodată bine. În Evul Mediu, ruşii şi românii de la gurile Dunării le povesteau genovezilor că Sorbul stă ascuns adesea într-un vârtej alb de ape şi că din el trage pe fundul mării păsări, corăbii . Când e secetă mare în Dobrogea se spune că Sorbul a ieşit pe mal şi a sorbit apele râurilor şi ale lacurilor, pentru a-i pedepsi pe muritori pentru diverse vini. Uneori, este învăluit într-o ceaţă neagră şi deasă şi îşi aşteaptă prada…
-
Lucrarea este inspirata de obiceiul romanesc al paparudelor. Fete tinere din sat, împodobite cu frunze și purtând cununi pe cap, dansează și fac incantații într-un ritual de aducere a ploii . Tehnica: culori acrilice pe hârtie Dimensiuni 50 cm X 50 cm Ramă neagră cu sticlă
-
Legenda Peșterii călugăriței se întâlnește în mai multe locuri din țară. Se spune că o călugăriță a trăit într-o peșteră de pe un munte . Într-o zi ea a găsit un pui de balaur în pădure și l-a crescut în peștera ei. După mai multă vreme, atunci când a crescut, balaurul a mâncat-o pe călugăriță. Este asemănător mitului șarpelui crescut la sân.
-
Sărbătoarea Sânzienelor este una dintre puținele sărbători specific românești și m-a inspirat legenda acestor ființe ale nopții care dau putere verii. "În credința populară, Sânzienele erau considerate a fi niște femei frumoase, divinități nocturne care plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează. Ele fac să rodească ogoarele, înmulțesc animalele și păsările, lecuiesc bolile și suferințele oamenilor. În noaptea când se deschid cerurile, fetele strâng flori de Sânziene și le pun sub pernă pentru a-și visa ursitul. În dimineața de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, oamenii strângeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coronițe și le aruncau pe acoperișul caselor. Se consideră că omul va trăi mult în cazul în care coronița rămânea pe casă sau, dimpotrivă că va muri repede, atunci când coronița alunecă spre marginea acoperișului sau cădea de pe acoperiș. Sărbătoarea Sânzienelor marchează mijlocul verii și este considerat cel mai bun moment pentru culegerea plantelor de leac. " (text preluat de pe pagina Muzeului Național al Satului D.Gusti din București )
